Depresia

Ce este depresia?

Deși auzim din ce în ce mai des despre diferite persoane cu depresie, acest tip de tulburare ne trezește interesul atunci când cineva apropiat nouă are o schimbare de comportament semnificativă. Cu cât este identificată mai devreme, cu atât este mai probabilă tratarea.

Potrivit lui Beck (1967), depresia clinică poate fi definită ca o tulburare nosologică constând în schimbări în cinci domenii majore ale simptomatologiei, incluzând:

1. Afect negativ: tristețe, nefericire și vinovăție, dar, mai rar, iritabilitate, plictiseală profundă sau alte afecte negative;
2. Cogniții negative: un concept de sine negativ, pesimism și o vedere sumbră asupra mediului înconjurător;
3. Motivații negative: pierderea interesului pentru activitățile preferate de obicei și ideația suicidară;
4. Schimbări comportamentale: o reducere a numărului de activități comportamentale;
5. Modificări vegetative: insomnie, apetit redus și pierderea interesului pentru sex;

Tulburarea depresivă majoră este atunci când timp de 2 săptămâni sunt prezente cel puțin 4 dintre următoarele simptome:

• sentimente de inutilitate sau vinovăție;
• dificultăți de concentrare sau de luare a deciziilor;
• oboseală, sau nivel de energie redus;
• insomnie sau hipersomnie (exces de somn);
• pierderea poftei de mâncare, respectiv o scădere în greutate, sau creșterea poftei de mâncare, respectiv o creștere în greutate;
• sentimente de agitație, sau de a fi încetinit în tot ce faci;
• gânduri despre moarte sau suicid;

Este de dorit să evităm a pune acest diagnostic în cazurile în care:

• este un dezechilibru al glandei tiroide;
• a apărut un doliu, adică pierderea unei persoane dragi;
• urmează sau are loc în timpul unei perioade de consum de alcool, cocaină sau alte droguri,

Cine poate face depresie?

Oricine, indiferent de venit, vârstă, educație, rasă, sex, succes, sau frumusețe. Din rândul celebrităților care au suferit de depresie putem menționa: Barbara Bush, Billy Joel, Ernest Hemingway, Charles Darwin, Harrison Ford, Abraham Lincoln, Winston Churchill, Mark Twain, etc.

• 11,2% dintre cei care abandonează școala au avut depresie severă și extrem de severă, față de 3% în rândul celor care merg la școală și 0% în rândul adolescenților care merg la facultate (Nair, Paul, & John, 2004). 
• Adolescenții care au experimentat un stres academic au avut un risc de depresie de 2,4 ori, decât adolescenții fără stres academic (Jayanthi, Thirunavukarasu, & Rajkumar, 2015). 
• Stilul parental autoritar are o corelație pozitivă semnificativă cu depresia la adolescenți și tineri (Sharma, Sharma, & Yadava, 2011). 
• În SUA, prevalența episodului depresiv major (EDM) din ultimul an a crescut cu 7,7 puncte procentuale de la 8,1% la 15,8% în rândul adolescenților, între 2009 și 2019. EDM a crescut cu 12 puncte procentuale, de la 11,4% la 23,4%, în rândul fetelor adolescente (Daly, 2022).
• În ceea ce privește sexul, riscurile de depresie au fost mai mici pentru femeile (față de bărbați) care erau singure, văduve sau separate, comparativ cu persoanele căsătorite. În ceea ce privește vârsta, scorurile de șanse pentru depresie au arătat o creștere constantă odată cu creșterea vârstei pentru cei aflați în relații necăsătorite și în relații în concubinaj, comparativ cu persoanele căsătorite. În contrast, scorurile de șanse pentru depresie au scăzut odată cu vârsta pentru cei văduvi, separați și divorțați, comparativ cu persoanele căsătorite (Bulloch, Williams, Lavorato, & Patten, 2017). 
• În rândul persoanelor de peste 75 de ani, prevalența depresiei majore variază de la 4,6% la 9,3%, iar cea a tulburărilor depresive de la 4,5% la 37,4% (Luppa et al, 2012). 

Ce comorbidități pot fi împreună depresia?

Depresia și cancerul apar în mod obișnuit. Prevalența depresiei în rândul pacienților cu cancer crește odată cu severitatea bolii și cu simptome precum durerea și oboseala. Mecanismele psihofiziologice care leagă depresia și progresia cancerului includ dereglarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale, în special variația diurnă a cortizolului și melatoninei. Depresia afectează, de asemenea, componente ale funcției imune care pot afecta supravegherea cancerului. Astfel, există dovezi ale unei relații bidirecționale între cancer și depresie, oferind noi oportunități de intervenție terapeutică (Spiegel, & Giese-Davis, 2003). 

Care sunt posibilele cauze?

• bagajul genetic (între 1/3 și 2/3 din cauzele depresiei pot fi puse pe seama moștenirii genetice);
• chimia creierului (diferențele între nivelurile de serotonină, norepinefrină, dopamină și alte substanțe chimice);
• educația;
• experiențele de viață (ex.: divorțul părinților; decesul unuia dintre părinți; moartea partenerului de viață; abuzul sexual; pierderea locului de muncă – șomaj);
• mediul familial (stilul de parenting utilizat de către părinți);

Cât durează depresia?

• 70% dintre persoane își revin singuri din depresie, ăn termen de 1 an;
• 20% sunt încă deprimați, la 2 ani de la declanșarea depresiei;
• 11% sunt deprimați, 5 ani mai târziu;
• 89% dintre persoane nu mai sunt deprimate, la 5 ani după ce au fost diagnosticate cu depresie;
• persoanele cu depresie recurentă vor avea o medie de 7 episoade, în timpul vieții lor;

Care sunt tiparele de gândire în depresie?

Un tipar de gândire specific persoanelor cu depresie, este compus din gânduri automate disfuncționale, asumpții dezadaptative, imagine de sine negativă, preocupare negativă pentru gândire și scheme negative.

1.Gânduri automate disfuncționale. Acestea sunt gânduri care apar spontan și par plauzibile, cu toate că reflectă percepții distorsionate și sunt asociate cu sentimente negative, cum ar fi tristețea, anxietatea, furia și lipsa de speranță. Iată câteva exemple de asemenea gânduri:

1. GÂNDIREA TOTUL SAU NIMIC: Vedeți lucrurile ca negre sau albe; nu există o cale gri sau mijlocie. Lucrurile sunt minunate sau îngrozitoare. iar dacă ceea ce faci nu este perfect, este un eșec total. Ex.: „Dau greș în orice”, „Nimic nu-mi face plăcere”, „Nimic nu îmi iese”, „Nu-mi reușește nimic din ceea ce fac.”
2. SUPRAGENERALIZAREA: Vedeți un singur eveniment negativ ca pe un tipar de înfrângere fără sfârșit. Dacă ai o neînțelegere cu o persoană importantă pentru tine, crezi că el sau ea nu te înțelege sau îi pasă de tine, nu a făcut-o niciodată și nu o va face niciodată. Crezi că vei fi mereu izolat și neînțeles.
3. FILTRU MENTAL (REZUMARE SELECTIVĂ): Alegi un singur detaliu negativ și te oprești asupra acestuia până când totul este afectat de acel negativ. Dacă faci o cină bună, dar gătești prea mult legumele, atunci te gândești doar la legumele ruinate până când vezi întreaga cină ca pe un dezastru.
4. DESCALIFICAREA POZITIVULUI: „Nu numărați” experiențele pozitive dintr-un motiv sau altul și mențineți o credință negativă care nu se bazează într-adevăr pe experiența dvs. de zi cu zi. Nu îți vei permite să te bucuri de sentimente bune, de exemplu, pentru că îți vei spune că, dacă te simți bine, trebuie să existe sentimente rele de urmat. Astfel, chiar te simți rău că te simți bine. Ex.: „Acel lucru nu contează, fiindcă oricine ar fi fost în stare să îl facă”.
5. SĂRIRE LA CONCLUZII (INFERENȚE ARBITRARE): Vedeți lucrurile ca fiind negative, indiferent dacă aveți sau nu fapte.
   a. Citirea gândurilor celorlalți: Decizi că cineva îți răspunde negativ fără să verifici. Dacă o cunoștință te întâlnește pe stradă și nu te salută, presupui că ea sau el nu te place și nu vrea să-ți vorbească. Nu întrebi să vezi dacă aveau alte lucruri în minte și nu te-au observat sau dacă se întâmplă altceva. Ex.: „Ceilalți cred despre mine că sunt un prost/ratat/nimeni”. 
   b. Ghicirea/Predicția viitorului: vă așteptați ca lucrurile să iasă prost și nu permiteți posibilitatea ca acestea să fie neutre sau pozitive. Anticipezi că nu te vei distra la o petrecere și, de fapt, devii atât de convins de asta, încât nici măcar nu mergi. Ex.: „Voi fi respins”, „Mă voi face de râs”, „Viitorul va fi un șir de eșecuri”, „Demersul acesta va fi complet inutil”, „Viața mea nu se va îmbunătăți niciodată.”, „Indiferent ce aș face, nu se schimbă nimic.”
6. MAXIMIZARE ȘI/SAU MINIMIZARE: Faci un lucru foarte mare cu propriile tale erori și un lucru foarte mare cu succesul altor oameni. Pe de altă parte, spui că erorile altora nu prea contează și că succesele și calitățile tale bune sunt într-adevăr mici și nu contează pentru mare lucru.
7. RAȚIONAMENT PE BAZA EMOȚIILOR: Presupuneți că sentimentele voastre negative rezultă din faptul că lucrurile sunt negative. Dacă te simți prost, înseamnă că situația mondială este proastă. Nu te uiți în jur să vezi dacă este cu adevărat adevărat.
8. UTILIZAREA LUI TREBUIE: Încercați să vă împingeți și să vă îmbunătățiți cu ce trebuie și nu ar trebui, trebuie și trebuie. „Ar trebui să fac mai mult”; „Ar fi trebuit să știu mai bine”; ‘” trebuie să aibă un
   un motiv bun pentru a spune nu”; și „Nu ar trebui să-mi doresc să nu am copii” sunt exemple comune. Consecința emoțională este vinovăția, furia și resentimentele. Expresia „Ar trebui” este adesea folosită atunci când îmi doresc sau aș vrea. parca este mai exact.
9. ETICHETAREA: Aceasta este o suprageneralizare majoră. Când faci o greșeală, spui „[sunt un idiot”. Când nu obții ceva ce ți-ai dorit, spui „Sunt un învins.” Când comportamentul cuiva te freacă greșit, spui „Este un păduchi.” Te referi la un eveniment într-un limbaj încărcat emoțional. Când etichete sunt utilizate, multe caracteristici care nu se aplică persoanei sunt implicate sau incluse. Ex.: „Sunt un nimeni, prost/ratat”.
10. PERSONALIZARE: Te vezi ca fiind cauza unui eveniment extern nefericit sau neplăcut pentru care nu ai fost de fapt responsabil. O victimă a incestului, de exemplu, refuză să vorbească cu părinții ei despre durerea experienței, deoarece anticipează că atunci se vor simți răniți și asta va fi vina ei. Ex.: „Este un idiot/tâmpit/nemernic”, „Este doar vina mea că sunt deprimat.”
11. CATASTROFAREA:  Te gândești la cel mai negativ rezultat/scenariu. Ex.: „Va fi cumplit dacă voi respins”, „Nu suport să-mi fie teamă”, „Este îngrozitor că mi s-a întâmplat asta”.

2.Asumpții dezadaptative: în această categorie sunt incluse ideile pe care le aveți despre ceea ce ar trebui să faceți. Acestea sunt regulile pe baza cărora persoanele deprimate consideră că ar trebui să trăiască. Câteva exemple de asemenea reguli:

• „Dacă cineva nu mă iubește, atunci / înseamnă că sunt o persoană care nu poate fi iubită.”
• „Dacă cineva nu mă iubește, atunci / înseamnă că nu pot fi iubit de nimeni.”
• „Dacă am un eșec, atunci / înseamnă că sunt un prost/nimeni/ratat.”
• „Dacă acest lucru/acea activitate/acel examen nu-mi reușește, atunci / înseamnă că sunt un ratat.”
• „Dacă am o problemă de multă vreme, atunci / înseamnă că nu sunt în stare să mă schimb.”
• „Nu ar trebui să fiu deprimat.”
• „Ar trebui să am parte de aprobarea/iubirea tuturor.”
• „Nu voi putea fi niciodată fericit de unul singur.”
• „Trebuie să mă critic pentru eșecurile/insuccesele mele.”
• „Ca să fiu un om valoros, trebuie să fac totul impecabil.”
• „Faptul că am probleme arată că sunt o persoană slabă.”
• „Faptul că acum sunt deprimat, înseamnă că voi fi întotdeauna deprimat.”
• „Oamenii mă vor desconsidera din cauză că sunt deprimat.”
• „Valoarea mea ca persoană depinde de ceea ce gândesc ceilalți despre mine.”
• „Nu merit să fiu fericit„

3.Imagine de sine negativă: Persoanele deprimate se concentrează asupra propriilor neajunsuri, le exagerează, diminuând în același timp importanța trăsăturilor pozitive pe le au. ele se consideră niște ființe pe care nimeni nu le poate iubi, urâte, proaste, slabe ori chiar diaboloce. Ex.: „Sunt un nimeni/prost/ratat.”

4.Preocupare negativă pentru gândire. Multe persoane se blochează asupra propriilor gânduri și emoții negative, ceea ce conduce la și mai multă pasivitate și evitare.

5.Scheme negative:

Lipsa de merit: „Ceilalți mă tratatează urât, fiindcă nici nu merit ceva mai bun.”

Eșec: „Sunt condamnat la eșec.”

Standarde nerealiste: „Voi reuși și voi fi acceptat doar dacă sunt perfect.”

Aprobare: „Ceilalți mă vor respinge dacă nu sunt perfect. Am nevoie de aprobarea lor ca să mă simt valoros.”

Pentru evaluarea depresiei și a elementelor (gânduri, emoții, comportamente) care mențin sau amplifică depresia, pot fi utilizate următoarele instrumente:

Lista rapidă a simptomatologiei depresiei

Inventarul Beck pentru Depresie

Chestionarul Gândurilor Automate

Chestionarul Young de Scheme Cognitive (în mod special scorurile ridicate și foarte ridicate la schemele: Rușine, Deficiență, Autocontrol Insuficient, Eșec și Izolare Socială)

Scala Rezolvării de Probleme

Chestionarul de Acceptare Necondiționată a Propriei Persoane

Scala de Atitudini Disfuncționale

Inventarul Distorsiunilor Cognitive

Scala de Atitudini și Convingeri

Chestionar de evaluare a posibilelor simptome

Profilul Distresului Afectiv

Scala Satisfacției cu Viața

Chestionar Personalități Accentuate (scoruri ridicate la scala tendințe distimice)

Bibliografie

Bulloch, A. G., Williams, J. V., Lavorato, D. H., & Patten, S. B. (2017). The depression and marital status relationship is modified by both age and gender. Journal of affective disorders, 223, 65-68.

Daly, M. (2022). Prevalence of depression among adolescents in the US from 2009 to 2019: analysis of trends by sex, race/ethnicity, and income. Journal of Adolescent Health, 70(3), 496-499.

Jayanthi, P., Thirunavukarasu, M., & Rajkumar, R. (2015). Academic stress and depression among adolescents: A cross-sectional study. Indian pediatrics, 52, 217-219.

Luppa, M., Sikorski, C., Luck, T., Ehreke, L., Konnopka, A., Wiese, B., … & Riedel-Heller, S. G. (2012). Age-and gender-specific prevalence of depression in latest-life–systematic review and meta-analysis. Journal of affective disorders, 136(3), 212-221.

Nair, M. K. C., Paul, M. K., & John, R. (2004). Prevalence of depression among adolescents. The Indian Journal of Pediatrics, 71, 523-524.

Sharma, M., Sharma, N., & Yadava, A. (2011). Parental styles and depression among adolescents. Journal of the Indian Academy of Applied Psychology.

Spiegel, D., & Giese-Davis, J. (2003). Depression and cancer: mechanisms and disease progression. Biological psychiatry, 54(3), 269-282.