Auzim adesea pe unele persoane spunând: „La bal sau la spital!”.
Cam aceasta este, distorsiunea (eroare) de gândire – sau cum a definit-o dr. Albert Ellis, gândirea de tip „alb sau negru”, ori „totul sau nimic”, care presupune împărțirea experiențelor personale sau a persoanelor care ne înconjoară, în 2 categorii, într-un mod dihotomic. De exemplu, un student ar putea să-și spună „Fie voi obține o notă de 10 la testul de matematică, fie pot la fel de bine să renunț”, sau un jucător de football ar putea spune: „Ori voi câștiga Campionatul European, împreună cu echipa mea, ori mă voi lăsa de football.”
Dacă vă confruntați cu o stare de distimie (depresie subclinică) sau chiar cu depresie, este posibil să vă surprindeți că, utilizați gândirea de tip „alb sau negru”. S-ar putea să vă concentrați prea mult pe eșecurile percepute în mod subiectiv, doar de dvs., nu și de ceilalți. Gândirea de tip „alb sau negru” joacă, de asemenea, un rol în experimentarea anxietății. Un atac de panică vă poate face să vă gândiți la o situație, ca fiind complet sigură sau complet nesigură.
Soluții:
1. Restructurează gândirea! Observați-vă propriile gânduri și analizați dacă este adevărat sau nu, ori dacă sunt dovezi calitative și cantitative care să susțină concluziile personale. Chiar sunteți un partener groaznic? Șeful chiar vă urăște cu adevărat? Este mai exact să mă gândesc: „S-ar putea să nu fiu cel mai bun astăzi, dar partenerul meu mă iubește și pot lucra pentru a comunica mai bine.” Sau „Șeful meu nu trebuie să mă liniștească în mod constant, îmi va spune dacă există o problemă.”
2. Utilizarea unor cuvinte precum „niciodată” și „întotdeauna”, vă ajută în vreun fel? Probabil că nu. Din contră, vă pot conduce către polarizarea gândurilor, și implicit accentuarea emoțiilor personale negative. Observați-vă vocabularul, sau ce cuvinte „absolute” folosiți, și schimbați-le cu „uneori” sau „din când în când”!
3. Recunoașteți și acceptați că viața este plină de incertitudine. Nu aveți toate răspunsurile, tot timpul. Ar fi utilă, expresia: „Nu știu, trebuie să mă gândesc la asta mai mult”.