Borcanele se pot eticheta, nu și oamenii!
Etichetarea propriei persoane sau a altor persoane, este o distorsiune cognitivă cu efecte evidente în plan psihosocial.
Tipul acesta de distorsiune este o formă extremă a gândirii de tip „totul sau nimic” ori „alb sau negru” . Etichetarea este o distorsiune cognitivă, care implică să faci repede o judecată despre tine sau altcineva, mai degrabă decât să vezi comportamentul făcut de tine sau acea persoană, ca pe ceva care nu te/o definește ca persoană, în general.
Etichetarea este destul de irațională pentru că nu definește pe deplin, ceea ce sunteți și ceea ce faceți. Ființele umane există, dar „nebunii”, „ratații” și „proștii” nu. Aceste etichete reprezintă doar abstracții inutile care duc la furie, anxietate, frustrare și stima de sine scăzută.
Unele persoane îi etichetează pe cei din jurul lor, fie colegi, vecini, rude, prieteni sau simpli concetățeni.
Când cineva face ceva care vă ruinează financiar, poate că spuneți: „Este un escroc”. Atunci simțiți că, problema este cu „caracterul” sau „esența” acelei persoane, și nu cu gândirea sau comportamentul persoanei. Le vedeți, ca fiind în totalitate negative. Această etichetare, vă va face să simțiți ostilitate și lipsă de speranță în ceea ce privește îmbunătățirea lucrurilor și vă lasă puțin spațiu pentru o comunicare constructivă.
Exemple:
– În loc să spui „Am făcut o greșeală”, îți atașezi o etichetă negativă: „Sunt un pierzător”. S-ar putea să te etichetezi, de asemenea, cu următoarele cuvinte: sunt un nebun/ratat/prost.
– Un exemplu al modului în care etichetarea poate duce la dependență sau la recădere: Shannon s-a autoetichetat ca fiind o persoană rea, care nu a reușit să se încadreze în societatea elitistă.
– „Am fost concediat – sunt un ratat”,
– „Am picat examenul – sunt un incapabil”,
– „Am pierdut o sumă de bani – sunt un pămpălău”,
– „L-am văzut cu o altă femeie – este un ticălos”,
– „A întârziat la servici – este un iresponsabil”,
– „Nu mi-a spus adevărul despre profesia lui – este un mincinos”.
Soluții:
1. Identificarea
Cât de prezență este etichetarea în gândurile dvs. și în ce context o utilizați?
2. Metoda Dublu Standard
Înseamnă să vorbim cu noi înșine în același mod compătimitor și grijuliu în care am discuta cu un prieten într-o situație similară. De cele mai multe ori, suntem mai critici cu noi înșine decât oamenii de care ne pasă, din viața noastră, indiferent dacă este un prieten sau un membru al familiei. Nu ne-am gândi niciodată să vorbim cu un prieten apropiat în modul în care ne vorbim nouă înșine.
În loc să te tratezi cu un standard diferit față de toți ceilalți, de ce să nu folosești un singur standard pentru toți, inclusiv pentru tine? Nu este cumva incorect să folosești un standard dublu? Dă-ți aceeași încurajare ca și tu ai da unui prieten de încredere!
3. Redefinire
Pentru persoanele care sunt intelectuale și le place să argumenteze cu minuțiozitate, această metodă de argumentare ar putea fi utilă. Ce înseamnă să ne definim ca „inferiori”, „un pierzător”, „un nebun” sau „nebun”. O examinare a acestor etichete globale poate dezvălui că reprezintă mai degrabă niște comportamente specifice sau un model de comportament identificabil și nu persoana în integralitatea sa.
Atunci când o persoană începe să dea atenție la definiția unei etichete și să pună întrebări cu privire la definițiile pe care le identifică, rezultatele pot fi surprinzătoare.
De exemplu, ce înseamnă să te gândești la tine ca fiind „inferior”? Inferior pentru cine? Inferior pentru alții la locul tău de muncă? Care sunt experiențele și mediile lor specifice de lucru? Nu cumva sunt și colegii mei inferiori altcuiva?
Cu cât vă puneți mai multe întrebări atunci când contestați o definiție sau o etichetă, cu atât mai repede puteți ajunge să realizați inutilitatea unor astfel de etichete – mai ales atunci când vă autoetichetați.
4 Căutați dovezi:
„Care sunt dovezile pentru și împotriva etichetării?”
„Mă concentrez cumva, asupra a ceea ce este negativ și ignor celelalte informații?”
5. Căutați explicații alternative:
„Există cumva, alte explicații posibile?”
„Există un alt mod de a mă defini pe mine sau pe alții?”
„Sunt prea critic față de mine sau față de alte persoane?”
