Organizația Mondială a Sănătății, în anul 1969, a definit adicția ca fiind „starea psihică sau fizică ce rezultă din interacţiunea unui organism şi a unui medicament, caracterizată prin modificări de comportament şi de alte reacţii, însoţite întotdeauna de nevoia de a lua substanţe în mod continuu sau periodic, pentru a-i resimţi efectele sale psihice şi uneori pentru a evita suferinţele. Starea de dependență este însoţită sau nu de toleranţă”.
Asociația Americană de Psihologie (www.apa.org) menționează în DSM IV, următoarele: caracteristica esențială a dependenței de substanțe o constituie un grup de simptome cognitive, comportamentale și fiziologice care indică faptul că individul continuă să consume substanța, în ciuda apariției unor probleme semnificative relaționate cu acea substanță și adaugă că există un tipar de autoadministrare, care deseori conduce la toleranță, la abstinență clinică și la o administrare compulsivă.
Ce înțelegem prin adicție?
Dicționarul Cambridge descrie adicția drept „nevoia sau dorința puternică de a face sau a avea ceva, sau o plăcere foarte puternică pentru ceva”.
Dicționarul Macmillan menționează că adicția este:
„o nevoie puternică pe care cineva o simte de consuma cu regularitate un drog ilegal sau un drog periculos”.
și / sau
„o nevoie sau o dorință puternică de a petrece cât mai mult timp posibil făcând o activitate particulară”.
Denis Richard și Jean-Louis Senon, în Dicționarul de droguri, toxicomanii și dependențe, definesc adicția ca fiind relația de dependență mai mult sau mai puțin alienantă pentru individ, și mai mult sau mai puțin acceptată, uneori total respinsă de mediul social al acestuia, în legătură cu un produs (drog, tutun, alcool, medicamente), cu o anumită practică (joc, sport) sau cu o situație (relație de dragoste). Termenul este utilizat mai ales de către teoreticieni; în limbaj popular și medical se utilizează curent termenii dependență și toxicomanie.
Cuvântul „adicție” este un împrumut din engleză, unde acest cuvânt desemnează un atașament exclusiv față de ceva, inclusiv o toxicomanie. Este interesant de notat că acest cuvânt englezesc derivă și el dintr-un termen francez vechi care desemna situația de aservire, de înrobire, în care cădea un vasal incapabil de plata datoriilor către suzeranul său (situație la care trimite și expresia prise de corps – arestare).
Interesul dar și dificultatea conceptului, așa cum s-a dezvoltat el, rezidă în aceea că acesta caută să creeze legături între diversele conduite patologice de dependență, că ajută la deslușirea bazelor unei înțelegeri comune pentru tot ceea ce poate conduce un individ la practici ce îl îndepărtează de libertatea de a fi și de a trăi. E vorba de a reuni fundamentale dependenței ca un comportament repetitiv, care presupune sau nu o utilizare nepotrivită a unui produs toxic.
Intrebari DSM 5 despre dependenta
