La baza scăderii motivației pentru a învăța pot fi unele dintre următoarele motive:
– Lipsa unui plan de viață și necunoașterea ponderii cunoștințelor în calitatea viitorului său.
– Necunoașterea unei metode adecvate de a învăța, valabilă în clasele gimnaziale, diferită de cea din clasele primare.
– Capacitatea redusă de a „întelege” materia.
– Trebuințele primare nu sunt satisfăcute.
– Reușitele au fost întărite prin recompense materiale, respectiv motivația intrinsecă (curiozitatea) este redus stimulată.
– Un nivel de aspirație mult prea înalt în raport cu posibilitățile reale ale elevului.
– Nevoia de afirmare nesatisfăcută sau inhibată (foarte importantă în adolescență).
– Obligaţia de a îndeplini o activitate nepotrivită cu vârsta sau de a alege între două dorinţe ori acţiuni la fel de tentante provoacă o tenșiune interioară puternică.
– Presiunea din partea părinților de a obține note bune la școală, apelând la șantaj, unde se pune pe cântar iubirea parentală.
– Interesele elevului, în care ar putea avea succes sunt subestimate, accentul fiind pus pe notele de la școală.
– Evaluări injuste din partea profesorilor/ părinților;
– Autoritatea excesivă a profesorilor său părinților;
– Starea de insecuritate/ anxietate datorată autoritarismului parental.
– Conflictele (interpersonale și/său intrapersonale) nerezolvate.
– Privarea de blândeţea și dragostea maternă.
– Desconsiderarea în permanență din partea părinților.
– Reacția exagerată a părinților la rezultatele nesatisfăcătoare
– Insistența ca toate sarcinile să fie realizate întotdeauna exact atunci când sunt programate;
– Atitudini și sentimente negative față de sine (lipsa valorii personale, neputință, neîncredere, autoeficiență redusă, culpabilitate, etc) și/sau față de adulți (profesori, părinți).
Sursa photo: Photo by Max Fischer: https://www.pexels.com/photo/teacher-asking-a-question-to-the-class-5212345/