Emoţiile şi sentimentele sunt asemenea unor „musafiri” care ne vizitează în trecere.
Uneori musafirii par a fi tirani, uneori par a fi prieteni. Fiecare ne dorim să avem doar musafiri buni, pozitivi. Aşa cum oamenii au învăţat să citească şi să socotească, tot aşa putem învăţa să ne recunoaştem emoţiile, să le simţim în întregime, să ne gândim la ce ne transmit, să descoperim situaţiile şi evenimentele care le-au provocat. Şi pe măsură ce vom învăţa să cunoaştem mai multe lucruri despre „musafirii” noştri şi vom înţelege ce informaţii vor să ne transmită, aceştea treptat se vor transforma din tirani în prieteni. De aici încolo se deschide un spaţiu care ne permite să simţim o gamă largă de emoţii care dau vieţii un sens.
∨ Emoţiile noastre sunt foarte inteligente.
∨ Emoţiile sunt facilitatori dinamici ai vieţii.
∨ Emoţiile produc zăpăceală şi durere, relaţii zgomotoase şi liniştite.
∨ Emoţiile sunt un sistem meteorologic intern.
∨ Emoţiile ne motivează spre o schimbare.
∨ Emoţiile ne dau ocazia să ne revizuim trecutul.
∨ Emoţiile ne oferă şansa să ne direcţionăm viitorul.
Emoţiile pot fi asemenea unor „profesori” buni.
Ele ne învaţă prin experienţa trăirii diverselor stări – pozitive, negative, neutre.
- Suferinţa, de exemplu, ne obligă să ne oprim şi ne deschide posibilitatea de a vedea altfel lucrurile. Cînd suferim, intensitatea durerii ne determină să dorim să facem ceva pentru a-i pune capăt.
- Disperarea ne deschide calea spre acţiuni pe care înainte eram neîncrezători să le întreprindem.
- Bucuria este catalizatorul multor reuşite. Iar căutarea fericirii devine un scop în sine.
De multe ori o emoţie maschează o alta:
Frica vorbește despre nevoia de a fi alinat de cineva.
Furia poate fi masca unei frici, a unei neîncrederi, a singurătăţii. Vorbește despre nevoia de a fi respectat.
Tristețea vorbește despre nevoia de a fi consolat.
Agresivitatea poate ascunde nevoia de căldură, afecţiune.
Invidia – dorinţa de autoperfecţionare, de stimă de sine.
Bucuria şi optimismul pot, în unele cazuri, să se transforme în “entusiasm războinic”, care poate duce şi la urmări negative.
În acest mod, în dependenţă de situaţia concretă, una şi aceeaşi emoţie poate sluji la adaptare şi la dezadaptare, poate duce la distrucţii sau înlesni comportamentul constructiv. Astfel spus, toate emoţiile au o parte negativă şi una pozitivă. În momentul în care recunoaştem ambele părţi ale emoţiei trăim un echilibru emoţional.
Photo by RDNE Stock project: https://www.pexels.com/photo/a-group-of-friends-greeting-each-other-5737833/
