Cercetările ştiinţifice în domeniul prevenirii consumului de droguri centrate pe explicarea relaţiei dintre consumul de droguri şi interacţiunea a diferiţi factori de risc de ordin personal, familial şi social, evidenţiază faptul că dezvoltarea unor modele de consum nu este direct proporţională cu forţa acestor factori. Factorii de risc sunt circumstanţele anterioare iniţierii consumului, abuzului sau consumului problematic de droguri.
În 1994, Committee on Prevention of Mental Disorders al Institute of Medicine din SUA a definit factorii de risc ca „acele caracteristici, variabile sau circumstanţe care, acţionând în viaţa unei persoane, contribuie la creşterea probabilităţii ca acea persoana să dezvolte o problemă de comportament, în comparaţie cu orice altă persoană din populaţia generală, selecţionată la întâmplare”.
Prin factori de protecţie se înţeleg acele circumstanţe moderatoare ale expunerii la factorii de risc. Factorii de protecţie nu sunt în mod necesar factori opuşi celor de risc, ci mai degrabă este vorba de două realităţi distincte care interacţionează între ele. (Werner, 1989; NIDA, 1993; Lozano şi Gonzales, 1998).
Ipoteza existenţei factorilor de protecţie constă în aceea că anumite circumstanţe sau condiţii ce pot media sau modera efectele expunerii la situaţii de risc şi, în acest fel, pot reduce vulnerabilitatea indivizilor în faţa problemelor relaţionate cu drogurile.
Factorii de protecţie întăresc rezistenţa persoanelor supuse situaţiilor de risc, acţionând ca elemente de protecţie faţă de potenţiale răspunsuri problematice.
Veţi regăsi în continuare o scurtă descriere a mecanismelor de acţiune a factorilor de risc sociali, familiali şi individuali din perspectiva relaţiei cu consumul de droguri.
A. Factori de risc sociali/contextuali:
Disponibilitatea drogurilor. Disponibilitatea şi accesibilitatea crescută a drogurilor (numărul şi accesibilitatea punctelor de vânzare, eficienţa mecanismelor de promovare şi distribuţie, preţul, etc.) atât pentru drogurile legale cât şi pentru cele ilegale contribuie la creşterea riscului de utilizare a acestor substanţe.
Cadrul legislativ şi norme permisive faţă de consumul de droguri. Normele, atitudinea şi politica comunităţii faţă de consumul de droguri şi infracţionalitate se materializează prin cadrul legislativ, practicile sociale informale şi, nu în ultimul rând prin aşteptările pe care părinţii, educatorii şi ceilalţi membri ai comunităţii le au faţă de copii şi tineri. Când, de exemplu, legile, taxele şi practicile comunităţii sunt favorabile/permisive faţă de consumul de droguri şi infracţionalitate, sau când nu sunt bine definite, copii şi tinerii se află într-o situaţie cu risc crescut privind iniţierea consumului de droguri.
Prezentarea în mass-media a comportamentelor favorabile consumului de droguri, a comportamentelor antisociale şi violenţei. Este demonstrat ştiinţific faptul că există o relaţie directă între prezentarea în mass-media a comportamentelor antisociale, a comportamentelor favorabile consumului de droguri, a violenţei şi dezvoltarea agresivităţii şi comportamentelor violente, mai ales în rândul copiilor şi tinerilor. Vizionarea unor materiale media de către copii şi tineri influenţează comportamentul acestora pe mai multe căi. În primul rând, copii pot învăţa dintr-un material media că un comportament violent este o strategie de rezolvare (violentă) a problemelor. În al doilea rând, prezentarea comportamentelor violente şi antisociale în media pare să modifice în sens negativ atitudinea şi reacţia copiilor şi tinerilor faţă de aceste tip de comportamente. Devin astfel mult mai permisivi, toleranţi şi dezvoltă o atitudine de acceptare a acestor comportamente.
Tranziţie şi mobilitate. Trecerea copiilor dintr-un ciclu de învăţământ în altul, generează pentru unii dintre ei probleme de adaptare şi se asociază cu o creşterea a prevalenţei consumului de droguri, a eşecului şcolar, abandonului şcolar şi a comportamentelor antisociale. Totodată în comunităţile caracterizate de o mobilitate crescută, copii şi tinerii sunt mult mai expuşi situaţiilor de risc în legătură cu consumul de droguri şi infracţionalitate.
Comunităţi dezorganizate, relaţii sociale limitate în cadrul comunităţii. Când o populaţie este confruntată cu schimbări de mediu/culturale bruşte, se produce o sensibilă deteriorare a abilităţilor familiei pentru a transmite valori pro-sociale copiilor şi adolescenţilor. Aceasta deteriorare a rolului pozitiv al contextului social apropiat (familie, cartier, reţele sociale de sprijin) pot conduce la probleme legate de abuzul de alcool şi droguri.
Privare economică accentuată. Rezultatele studiilor arată ca anumiţi indicatori ai privării sociale, precum sărăcia, aglomerările umane şi condiţiile de viaţă proaste sunt asociate cu un risc crescut în apariţia comportamentelor antisociale. În acest cadru, privarea poate fi considerată un factor de risc – pentru abuzul de droguri pe termen lung – în cazul în care există sărăcie extremă asociată cu alte tipuri de probleme personale si familiale.
Mediul infracţional. Persoanele şi grupurile convieţuiesc şi se dezvoltă în contexte sociale definite prin valori şi structuri (formale şi informale) ale societăţii. În cadrul comunităţilor care promovează valori antisociale şi au norme culturale modificate privind comportamentele şi aspectele economice relaţionate cu drogurile s-a demonstrat asocierea pozitivă cu creşterea prevalenţei consumului diferitelor substanţe psihoactive, inclusiv a drogurilor legale.
B. Factori de risc familiali:
Probleme de comportament în familie. Diverse studii arată relaţia existentă între ineficacitatea sau inconsistenţa în exercitarea rolurilor părinteşti şi a funcţiilor familiei în stabilirea de norme de comportament şi problemele legate de uzul şi abuzul de droguri, mai ales la copiii care prezintă şi tulburări de comportament, dezadaptative (tulburări de atenţie, iritabilitate şi agresivitate). Nu este totuşi demonstrat că, în general stilul educativ familial de tip permisiv şi atitudinile permisive ale părinţilor cu privire la consumul de droguri de către copii, influenţează în mod direct iniţierea şi menţinerea ulterioară a consumului de droguri.
Probleme de management familial. Absenţa părinţilor sau a unor tutori capabili să ofere suport emoţional pozitiv copiilor, absenţa unor legături afective puternice în mediul familial pot fi relaţionate cu dezvoltarea unor comportamente de uz şi abuz de droguri.
Comportamente infracţionale în familie. Studiile ştiinţifice relevă faptul ca prin rolul modelator pe care îl are, familia poate contribui la dezvoltarea unor atitudini permisive faţă de infracţionalitate în general, ceea ce iniţiază dezvoltarea unor comportamente de uz şi abuz de alcool şi droguri ilegale.
Probleme de abuz (emoţional, fizic, sexual) în familie. Stilul educativ agresiv, abuziv, conduce în timp la conflicte intrafamiliale, cu lipsa unor repere şi valori familiale, contribuind la apariţia comportamentelor dezadaptative cu risc de debut al consumului de substanţe psihoactive.
Consum de droguri în familie. Părinţii consumatori de droguri creează modelele parentale de consum dezvoltând astfel modele comportamentale de consum de droguri. Modelarea exercitată de către părinţi prin propriul lor stil de viaţă (atitudini şi comportamente), exercită o influenţă majoră în debutul consumului de droguri la copii. Această asociere pozitivă a fost în mod consistent observată atât pentru drogurile legale cât şi pentru cele ilegale. Diverse studii indică relaţia pozitivă existentă între apartenenţa la medii familiale unde cel puţin unul dintre părinţi este consumator de droguri şi dezvoltarea pe termen lung a unor probleme de dependenţă de droguri.
C. Factori de risc individuali:
Comportamente antisociale timpurii şi persistente. Şcoala este unul dintre principalii factori de socializare, în mediul şcolar poate fi iniţiat contactul cu egalii cu probleme de comportament. S-a demonstrat faptul că există o relaţie directă între debutul timpuriu al comportamentelor antisociale şi consumul ulterior de droguri (în special alcool, tutun).
Eşecul şcolar. Randamentul şcolar scăzut a fost identificat ca factor de risc privind frecvenţa şi intensităţii consumului de droguri. Pe de altă parte nu există nicio evidenţă că un randament şcolar scăzut ar fi un factor predictiv pentru abuzul de droguri.
Lipsa implicării şcolare. Diverse studii indică o relaţie inversă între abuzul de droguri şi integrarea şcolară şi/sau existenţa expectativei de continuare a studiilor secundare.
Absenteism şcolar. În cazul în care grupul de egali frecventat promovează comportamentele antisociale (consum de droguri), absenteismul şcolar poate fi un indicator de petrecere a timpului liber cu grupul respectiv şi un factor de risc în iniţierea consumului de droguri.
Alienare şi indisciplină. Unele studii semnalează existenţa unei relaţii pozitive între anumite caracteristici psihologice şi comportamentele şi consumul/ abuzul de droguri. De asemenea, subsumate caracteristicilor specifice adolescenţei şi influenţei grupului de egali, astfel de comportamente pot influenţa debutul uzului şi abuzului de droguri.
Debutul timpuriu al problemelor de comportament în grupul de prieteni. Există o corelaţie directă între debutul problemelor de comportament care au la bază non-valori şi atitudini permisive faţă de consumul de droguri şi debutul comportamentului de consum. Studiile epidemiologice au oferit informaţii suficiente pentru a demonstra că intensitatea şi frecvenţa consumului şi a consumului problematic, precum şi dezvoltarea problemelor legate de dependenţă va fi mai mare cu cât vârsta de debut este mai mică.
Atitudini favorabile consumului de droguri în grupul de prieteni. S-a observat o relaţie pozitivă între debutul consumului de droguri şi menţinerea atitudinilor şi credinţelor pozitive cu privire la droguri. Rareori adolescenţii încep să consume droguri fără a porni de la convingerea că beneficiile potenţiale ale consumului sunt mai mari decât posibilele consecinţe şi costuri.
Consum de droguri în grupul de prieteni. Consumul de droguri în grupul de egali este unul dintre factorii asociaţi riscului iniţierii consumului individual. Este însă relevant faptul că relaţia între afilierea la un grup şi consumul de droguri nu este o relaţie unidirecţională (influenţa grupului asupra individului) ci, în acest sens, se produce o relaţie biunivocă (indivizii tind să se integreze în grupuri cu aceleaşi afinităţi), şi, în mod normal, intrarea într-un grup la risc se produce de cele mai multe ori înaintea iniţierii consumului de droguri.
(* Georgescu, D., Moldovan, A.M., Cicu, G. (2007) Ghid de prevenire a consumului de droguri în rândul adolescenților și tinerilor, București)
